Calea spre lumina

.

Calea spre lumina

Legi autentice scrise de Dumnezeu, incarcate de sacralitate, un cod de viata si autodescoperire, venind chiar din inima genialitatii religioase a stramosilor nostri, dacii.

Audio – YouTube

1. Dumnezeu este CEL CE ESTE ├«n nem─ârginire ┼či ve┼čnicie. Noi, oamenii, I-am dat multe nume CELUI CE ESTE, dup─â mintea noastr─â. Dar EL cu adev─ârat nu are nume.

2. Domnul Dumnezeu ├«┼či are fiintarea ├«n Focul Viu. ┼×i cu Focul Viu Domnul z─âmisle┼čte sau pierde lumi. Dumnezeu, creatorul a tot ce exist─â, se afl─â ├«n cerul de purpur─â ┼či este Focul Viu care a existat dintotdeauna ├«n lumin─â sacr─â.

3. Omul a fost creat de Dumnezeu pornind de la o sc├ónteie a spiritului Lui. ┼×i sc├ónteia a intrat ├«n materie, s-a ├«mbr─âcat cu materie ┼či treptat a evoluat ├«n fiinte care seam─ân─â din ce ├«n ce mai mult cu Dumnezeu. Fiintele sunt ├«n devenire ├«n Dumnezeu, cresc ├«n con┼čtiinta de sine p├ón─â c├ónd o ating pe cea a Lui Dumnezeu ├«n care se mistuie.

4. Domnul tr─âie┼čte ├«n multe lumi ┼či at├óta timp c├ót ESTE, EL creeaz─â necontenit. Domnul se revel─â prin creatia Sa ┼či prin sinele fiintelor. Fiintele cu putere mai mare a mintii ├Äl cunosc mai bine pe Dumnezeu. Existenta pe care o creeaz─â mintea omului nu are limit─âri ├«ntocmai ca ┼či cea creat─â de mintea Lui Dumnezeu.

5. Tot ceea ce exist─â este creatia Lui Dumnezeu. Dumnezeu este unul ┼či omul s─â nu-┼či fac─â dumnezei dup─â mintea sa.

6. Pentru noi, oamenii, Dumnezeu este ┼či Tat─â ┼či Mam─â pentru c─â ├Äl privim ca pe CEL care ne-a creat corpurile ┼či mintile ┼či sufletele.

7. Creatorii cei mai mari sunt acele fiinte cu minti cere┼čti, c─âci trezirea lor este cea care le d─â puterea de a crea al─âturi de Domnul Dumnezeu, Foc Viu din cerul de purpur─â.

8. Mintea omului nu are limit─âri de g├óndire, astfel c─â realitatea pe care mintea sa o creeaz─â nu are limit─âri. Gradul de discern─âm├ónt al omului cerne participarea sa ├«n universul nelimitat. Dar ├«n viata proprie omul s─â-┼či stabileasc─â limit─ârile potrivite unui timp anume, datorit─â urmelor trecutului l─âsate ├«n viata sa.

9. Dumnezeu se revel─â ┼či prin Sinele omului. Regulile de a tr─âi ale omului sunt date de ├«ntelepciunea cunoa┼čterii sale. Toate fiintele ├«┼či fac regulile de a tr─âi pe c├ót pot ele s─â ├«nteleag─â din lumina Lui Dumnezeu.

10. Lumina urmeaz─â lumina, ├«ntunericul urmeaz─â ├«ntunericul. S─â urmezi lumina Domnului Zeu ┼či s─â nu iei ├«n de┼čert numele Lui.

11. Ca fiinte umane, suntem legati cu ├«ntreaga lume prin corp, minte ┼či suflet. Ne cre─âm o retea de interdependente mai mult sau mai putin controlate. Energiile corpului, ale mintii ┼či ale sufletului se pot transforma una ├«n alta.

12. Prin puterea mintii, totul devine posibil. Însă credinta este cea care dă putere mintii omului.

13. S─â simti nem─ârginirea din tine precum este prea-plinul Lui Dumnezeu.

14. Lumea este ceea ce crezi tu c─â este; g├óndurile tale sunt cele care ti-au f─âcut viata a┼ča cum este.

15. Oamenii care se află în jurul tău sunt rezultatul credintei tale în vietile lor alături de a ta.

16. Lumea existent─â este rezultatul intersectiei lumilor z─âmislite de mintile cu puteri creatoare.

17. G├óndurile tale atrag realitatea pe care o tr─âie┼čti; dac─â ele sunt pozitive, atunci vor crea o realitate pozitiv─â, iar dac─â sunt negative, a┼ča ├«ti va fi ┼či lumea ├«n care vietuie┼čti. Omul ├«┼či schimb─â viata prin a-┼či schimba modul ├«n care g├ónde┼čte.

18. Visele ├«i par omului realitate ┼či realitatea ├«i pare vis. Toate c├óte sunt, sunt ┼či vis, ┼či realitate. Realitatea pentru tine este ceea ce tu tr─âie┼čti, omul s─â fie atent la ce i se potrive┼čte pentru viata pe care ┼či-o construie┼čte din g├ónduri statornice.

19. Puterea care une┼čte este mai mare dec├ót cea care desparte. Cel ├«ntelept caut─â armonia ├«n oameni. Puterea fiintelor vine din─âuntrul lor.

20. G├óndul ├«ntelept, ie┼čit din lumina sufletului, trebuie urmat de vorb─â ┼či fapt─â pentru ca el s─â se ├«mplineasc─â.

21. Urmati lumina sufletului din voi, iar dac─â o dati ┼či altor oameni, ea nu se ├«mputineaz─â, ci str─âluce┼čte ┼či mai tare.

22. Mintea cea ascuns─â (sinele de jos), mintea cea cu care e┼čti treaz (sinele de mijloc) ┼či mintea sufletului (sinele de sus), sunt t─âr├ómurile ├«n care omul tr─âie┼čte.

23. ├Än ACUM se afl─â toat─â puterea vietii. Puterea lui ACUM depinde de puterea con┼čtiintei prezentului. Fiintele exist─â cu adev─ârat doar ├«ntr-un prezent continuu, care se schimb─â clip─â de clip─â. Schimb├ónd g├óndul ACUM se schimb─â ┼či realitatea prezentului ┼či pasul urm─âtor c─âtre viitor.

24. Puterea omului vine ├«ntotdeauna din─âuntrul s─âu ┼či tot ceea ce creeaz─â omul este rezultatul folosirii puterii sale l─âuntrice.

25. Prin manifestarea atentiei (năzuintei) către trecut, trăim în trecut, pe când folosind-o spre viitor, trăim în viitor; dar când atentia are directia către prezent, numai atunci trăim cu adevărat realitatea.

26. Oamenii se deosebesc esential, prin puterea mintii fiec─âruia dintre ei.

27. Frica paralizeaz─â puterea omului.

28.Vinov─âtia sl─âbe┼čte energia omului ┼či-i n─âruie viata.

29. Să nu cazi în patimi, să-ti înfrânezi pornirile cele care te ostoiesc de vlagă.

30. Dumnezeu creează cu întelepciune, din iubire. Iubirea, pasărea cu aripi de foc, este taina vietii.

31. A iubi, ├«nseamn─â a fi ├«n Dumnezeu ┼či a fi fericit, c─âci iubirea este m─âsura fericirii ┼či intensitatea de a tr─âi.

32. Cresc├ónd ├«n iubire, omul cre┼čte ├«n Dumnezeu.

33. A fi îndrăgostit, înseamnă a fi în Dumnezeu.

34. Începutul întelepciunii este iubirea de Dumnezeu, iar ruina întelepciunii este frica de Dumnezeu.

35. Iertarea îl vindecă în primul rând pe cel care iartă.

36. Urmele trecutului se manifestă în prezent datorită amestecului lor cu realitatea prezentului.

37. Puterea prezentului poate prevala asupra predestin─ârii trecutului. Omul cu con┼čtiinta prezentului sl─âbe┼čte sau ┼čterge influenta trecutului, manifestat─â prin obiceiuri ┼či tipare create de minte ┼či mentinute ├«n memorie.

38. Omul a fost creat pentru a cunoa┼čte lumina divin─â ┼či prin ea, el s─â se ridice la cerul de purpur─â al Lui Dumnezeu.

39. Schimb├ónd g├óndul acum, se schimb─â ┼či realitatea prezentului; omul unde g├ónde┼čte, acolo se pomene┼čte.

40. Sl─âbind tr─âirea ├«n prezent, se sl─âbe┼čte esenta fiintei, de aceea pentru a ├«nt─âri fiinta, este bine s─â tr─âim ├«n prezent.

41. S─â ├«nv─ât─âm s─â deosebim adev─ârul de iluzie. C├ónd omul nu mai face diferenta ├«ntre propriul suflet ┼či ego-ul fals, atunci el ├«┼či f─âure┼čte iluzii ┼či vise nedefinite, legate de cele v─âzute ┼či auzite.

42. Energia curge într-acolo unde o directionează atentia (năzuinta) care arată calea intentiei.

43. Lumea omului se creează din energia directionată. Puterea omului se manifestă într-acolo unde se îndreaptă năzuinta mintii.

44. La Focul Sacru se creeaz─â o realitate care treze┼čte puterea mentalului colectiv al celor care privesc focul.

45. ├Änainte de a actiona, omul s─â se adune ├«n sine, s─â-┼či dr─âmuiasc─â puterea ┼či abia atunci s─â-┼či ├«ndrepte n─âzuinta c─âtre ceea ce vrea s─â realizeze. ┼×i astfel va fi ajutat de energiile corpului, ale mintii ┼či ale sufletului, puteri care se pot transforma una ├«n alta.

46. ├Ämplinirea este m─âsura adev─ârului, c─âci pomul dup─â roade se cunoa┼čte ┼či omul dup─â fapte.

47. Lumea este ceea ce cred mintile fiintelor c─â este. G├óndurile fiintelor atrag realitatea pe care ele o tr─âiesc. Fiintele ├«┼či pot schimba viata dac─â ├«┼či schimb─â g├óndurile care sunt urmate de fapte.

48. Dac─â opiniile ┼či credintele tale nu dau rezultate bune ┼či-i fac pe oamenii buni s─â sufere, renunt─â la ele, c─âci ele sunt manifest─âri ale lipsei luminii din sufletul t─âu.

49. Faptele sunt măsura adevărului gândurilor tale.

50. Dumnezeu d─â dreptul la viat─â.

51. A┼ča ne spune Domnul Dumnezeu: Zeii sunt puterile care exist─â ├«n lume, orice ├«ntruchipare a lor nu poate tine loc acestor puteri. Dar dac─â ├«ti faci chip pictat sau cioplit, sau ceea ce crezi tu c─â este asem─ânare cu zeii-putere, tine minte c─â tu nu te ├«nchini la pictura sau chipul cioplit, sau la orice asem─ânare pe care o dai acelor puteri ├«n mintea ta, ci venerezi puterile Mele ar─âtate oamenilor.

52. Dumnezeu este Cel care vede prin lumina ochilor sufletului t─âu, c─âci Dumnezeu este ├«n timp ┼či ├«n afar─â de timp, El este ├«n existent─â ┼či ├«n afara existentei.

53. Cre├ónd ├«n iubire, omul cre┼čte ├«n Dumnezeu. Iubirea este m─âsura fericirii fiintelor.

54. Noi, oamenii, suntem alc─âtuiti ├«n felul nostru din frumusete ┼či nesf├ór┼čire, iar natura ├«ntreag─â este marea oper─â a Lui Dumnezeu.

55. Întunericul este lipsa luminii. Lumina urmează lumina, întunericul urmează întunericul. Lumina este ordine, întunericul este dezordine.

56. Tu, omule, e┼čti templul viu al Lui Dumnezeu. Iar c├ónd ├«ti faci temple cu m├óinile tale, ele sunt doar trepte ca tu s─â p─â┼če┼čti c─âtre Dumnezeu ┼či s─â aduci iubirea ta ofrand─â Lui Dumnezeu, cu m├ónile ├«ntinse spre focul sacru.

57. Omul exist─â cu adev─ârat doar ├«ntr-un prezent continuu, care se schimb─â clip─â de clip─â. Prin con┼čtiinta tr─âirii ├«n prezent, se pot ┼čterge tiparele curgerii vietii dintr-un trecut care predispune.

58. Experienta eternit─âtii depinde de intensitatea tr─âirii mentale, ├«n clipa de acum se poate afla toat─â eternitatea lumii ┼či atunci timpul dispare.

59. S─â nu pofte┼čti la bunul altuia sau s─â-ti ├«nsu┼če┼čti orice bun dac─â nu ti se cuvine.

60. S─â v─â cre┼čteti copiii ├«n legea str─âmo┼čeasc─â, c─â numai a┼ča neamul vostru va d─âinui.

61. Iubirea zide┼čte ┼či ├«ntelepciunea ├«nalt─â.

62. G├óndurile pl─âcerilor tr─âite orienteaz─â omul c─âtre f─âga┼čul acelor tr─âiri.

63. Popoarele care-┼či sacralizeaz─â istoria vor d─âinui mult timp.

64. Pacea lumii este punerea împreună a păcii din mintile oamenilor.

65. ┼×i iertati, c─â a┼ča ┼či Tat─âl Cel din ceruri v─â va ierta vou─â gre┼čelile.

66. Averea cea mai de pret, omul o tine ├«n inim─â ├«n leg─âtura lui cu Dumnezeu, ┼či astfel nu i-o poate lua nimeni.

67. Robia mintii se na┼čte din necunoa┼čtere. N─âzuie┼čte la a ┼čti ┼či cunoa┼čterea te va face liber.

68. Singurul lucru care-l poate salva cu adevărat pe om este iubirea. În iubire se află izvorul năzuintelor celor bune.

69. S─â urmezi dreptatea ┼či s─â nu m─ârturise┼čti str├ómb ├«mpotriva nim─ânui.

70. Fii cump─âtat ├«n cele ce faci ┼či temeinic ├«n lucrarea m├óinilor tale.

71. Drumul suferintei nu este drumul iubirii. Pe treptele suferintei nu urci, ci cobori, căci treptele acestea nu formează scări înspre cer, ci spre adâncurile întunericului.

72. S─â te ├«nfr├ónezi s─â agonise┼čti lucruri care nu-ti folosesc ┼či s─â dai lucrurile care ├«ti prisosesc.

73. At├ót lumina c├ót ┼či ├«ntunericul sunt eterne ┼či nem─ârginite ├«n fiintarea lor. Doar lumina exist─â cu adev─ârat, c─âci ├«ntunericul este lipsa luminii.

74. Ridic├óndu-te mai presus de lumin─â ┼či de ├«ntuneric, a┼ča vei ├«ntelege, de pe acele ├«n─âltimi, de unde a luat fiint─â chiar Domnul Dumnezeu.

75. C├ónd omul are cunoa┼čterea de sine, atunci va putea s─â vad─â lumina sufletului ┼či a┼ča se va m├óntui.

76. ├Ämp─âr─âtia Domnului este ├«nl─âuntrul vostru ┼či ea vi se face cunoscut─â atunci c├ónd omul se cunoa┼čte pe sine ├«nsu┼či.

77. Dac─â Dumnezeu ar fi avut ceva de ascuns fat─â de om, nu i-ar fi dat g├óndul de a cunoa┼čte.

78. Cunoa┼čterea, ca ┼či lumina, este de natur─â divin─â.

79. Tainele Domnului vor fi aflate doar de acei oameni care sunt vrednici de ele.

80. Temelia pe care s-a construit ve┼čnicia, este iubirea. Din aceast─â esent─â divin─â este creat ┼či omul.

81. Omul se ├«mpline┼čte prin dragostea sa de Dumnezeu.

82. Ia seama că oricând vei fi la strâmtoare, să chemi numele tainic al Domnului care este ZAM. Dar numai cei care cu adevărat caută lumina vor putea avea marea putere dată de acest nume.

83. S─â nu uitati vreodat─â de focul sacru dacic ┼či de sufletele str─âbunilor. A┼ča inimile voastre nu vor fi cuprinse niciodat─â de lanturile robiei.

84. S─â aprindeti focuri sacre pe oriunde veti fi ┼či a┼ča v─â veti p─âstra s─ân─âto┼či ┼či ├«ns─ân─âto┼či, iar duhurile ├«ntunericului s-or duce de la voi.

85. La focul sacru se ard impurit─âtile care at├órn─â greu pe sufletul omului. Priviti fl─âc─ârile ┼či g├ónditi-v─â la tot ceea ce doriti s─â faceti pentru vietile voastre.

86. Uit─â-te la natur─â cum se re├«nnoie┼čte ├«n fiecare an. Tot a┼ča s─â-ti ├«nnoie┼čti ┼či tu mereu fiinta ┼či s─â te ├«mbraci cu un nou ve┼čm├ónt de viat─â.

87. Vitalitatea este o realitate a gradului de con┼čtientizare a existentei sufletului. De┼či vitalitatea este dat─â de suflet, ea se exprim─â ┼či prin minte ┼či prin trup.

88. Cel ce-L sluje┼čte pe Domnul, ia din lumina Lui nesecat─â ┼či nem─ârginit─â ┼či astfel va fi puternic ┼či ├«ntelept.

89. Când lumina divină vă va merge direct în inimi, atunci rodul ei este umplerea cu duhul întelepciunii. Iar cine are duhul întelepciunii, are totul.

90. Aduceti copiii vo┼čtri la lumina focului sacru ┼či acolo s─â-┼či tin─â ochii deschi┼či ┼či s─â-l priveasc─â. ┼×i a┼ča vor cre┼čte s─â ajung─â oameni ├«ntelepti.

91. Focul sacru este dat oamenilor ca mijloc de leg─âtur─â cu zeii.

92. Aduceti-v─â aminte mereu s─â v─â bucurati la ├«nt├ólnirile cu zeii ┼či a┼ča s─â ┼čtiti c─â lumina exist─â ├«n inimile voastre.

93. ┼×i tineti minte c─â ceea ce spuneti ├«n prezenta focului sacru dacic, Le spuneti zeilor, Lui Dumnezeu ┼či Doamnei Z├óne.

94. Iubirea vindec─â.

95. ├Äntelepciunea este marea cale c─âtre Dumnezeu ┼či ea se ├«nfirip─â prin sperant─â, iubire ┼či adev─âr. Con┼čtiinta iubirii este ├«ntelepciunea care-l apropie pe om de Dumnezeu.

96. Din lumina din noi, oamenii, ne modelăm lumea frumoasă care ne înconjoară.

97. Accept├ónd zeii ┼či z├ónele, nu facem altceva dec├ót s─â-i descoperim ├«n noi, ├«n armoniile firii noastre.

98. Nu exist─â leg─âtur─â ├«ntre zeit─âtile noastre ┼či idolatria. Noi nu ne ├«nchin─âm la idoli, ci vener─âm viata.

99. Cerceteaz─â universul, privind stelele.

100. Lumea care se vede ┼či cea care nu se vede este rezultatul intersectiei lumilor create de toate mintile fiintelor din acel spatiu.

101. Oricine poate s─â cad─â ├«n cursul vietii, dar cei ├«ntelepti se pot ridica iar─â┼či, prin puterea mintii lor.

102. Dac─â tu poti crede, toate-i sunt cu putint─â celui care crede.

103. Fiintele se deosebesc esential, prin puterea mintilor lor.

104. C├ót prive┼čte ├«ngrijirea de sine, a mintii ┼či a trupului, trebuie s─â o d─âm ├«n primul r├ónd sufletului ┼či atunci ┼či capul ┼či restul trupului deopotriv─â or s-o duc─â bine.

105. Preotul aflat pe Calea Lui Zamolxe trebuie s─â cunoasc─â tainele cerului ┼či ale p─âm├óntului.

106. Fii responsabil de faptele tale.

107. F─â faptele bune cu discern─âm├ónt ┼či vei r─âm├óne ├«n lumina spiritului.

108. Omul este propriul său stăpân.

109. Frumusetea vietii tale s─â ti se arate pe chip.

110. Zâmbetul pe buze să-ti vină din inimă.

111. Prive┼čte ├«nainte, c─âci acolo ├«ti este directia de mers.

112. Fii activ cu sufletul, cu mintea ┼či cu trupul. A┼ča, fiinta ├«ti va d─âinui ├«n bun─â stare.

113. Poart─â cu tine spiritul copil─âriei ┼či ├«ntreaga viat─â nu te vei simti b─âtr├ón. B─âtr├ónetea ├«nseamn─â renuntarea la n─âzuintele vietii.

114. Noi, neamul dacilor, suntem fiii ┼či fiicele soarelui ┼či ai luminii.

115. B─ârbatul lumineaz─â mintile prin ratiune, c─âci poate g├óndi profund ┼či vorbi mintii.

116. Fericirea se tr─âie┼čte pe calea vietii, nu la cap─âtul drumului.

117. La fiecare ┼čapte zile s─â te odihne┼čti dup─â ce ai muncit ├«n celelalte zile.

118. Cel putin o dat─â la ┼čapte zile s─â aprinzi ┼či s─â prive┼čti focul sacru, care este leg─âtura ta cu Domnul Dumnezeu.

119. Domnul este ├«n voi, ├«n primul r├ónd. Pe acel Domn s─â-L treziti ┼či atunci rug─âciunea v─â este ├«mplinit─â.

120. Doamne, Dumnezeule, adu-mi soarele Tău în inimă!

121. Nu ├«ntrebati la fiecare pas ce aveti de f─âcut, c─âci a┼ča veti face toat─â viata numai ce v─â spun altii.

122. Speranta ├«ntinere┼čte.

123. S─â nu glorificati suferinta sub nici o form─â, c─âci suferinta omului este desprinderea sa de inima Lui Dumnezeu.

124. Traditiile str─âvechi ale ├«nteleptilor titani, oamenii cei blajini din vechime, trebuie s─â le transmiteti urma┼čilor.

125. Cerul ne face s─â c─âut─âm, p─âm├óntul s─â iubim, soarele s─â tr─âim, luna s─â vis─âm. A┼ča, viata omului se ├«mpline┼čte.

126. Omul echilibrat este parte din natur─â ┼či a┼ča va ├«ntelege cel mai bine ce sunt zeit─âtile, ca puteri ale naturii.

127. ├Änvat─â s─â-L cuno┼čti pe Domnul Cel Prea├«naltul.

128. C├ónd vei cunoa┼čte zeii, atunci te vei trezi ├«n plin─â con┼čtiint─â creatoare.

129. Aveti capacitatea de a fi partial zei, adic─â semizei, deoarece acolo unde exist─â con┼čtiint─â se afl─â ┼či identitatea acelei con┼čtiinte.

130. Fiintele con┼čtiente sunt con┼čtiinta zeilor.

131. Cel care ridic─â sabia, de sabie va muri, ┼či cel care ofer─â s├ónge zeilor, de s├ónge va avea parte.

132. Zeii sunt intermediarii ofrandelor făcute de cei buni pentru mentinerea binetii între oameni.

133. Dumnezeu îl ajută pe cel îndrăznet în bine.

134. Urmeaz─â-ti perseverent idealul.

135. Chemati mereu la focul sacru re├«ntoarcerea, prin re├«ncarnarea marilor suflete ├«nc─ârcate de ordine, armonie, adev─âr, dreptate ┼či iubire de oameni.

136. Religia noastr─â hr─âne┼čte viata, c─â noi nu avem zei pl─âsmuiti, ci pe cei care au menire ├«n tr─âirile noastre, ├«n fr─âtie cu natura.

137. Zide┼čte-te ├«n credint─â. ├Äncrederea unui singur om mi┼čc─â muntii.

138. A tr─âi cu scop divin este singurul mod de a vietui cu adev─ârat, de a simti din plin c─â e┼čti viu.

139. ├Äntunericul nu exist─â dec├ót atunci c├ónd lumina nu se arat─â. S─â luati seama c─â ├«ntunericul sufletului nu va exista atunci c├ónd voi v─â veti cunoa┼čte pe voi ├«n┼čiv─â.

140. S─â l─âsati lumina divin─â s─â intre ├«n voi ┼či s─â v─â transforme viata, c─â viata f─âr─â lumin─â, credint─â ┼či demnitate, nu merit─â tr─âit─â.

141. Treptat lumea va fi cur─âtit─â ┼či ├«ns─ân─âto┼čit─â cu Focul Viu, Focul Vietii, Focul Lui Zamolxe.

142. Nu uitati c─â natura, cu toti zeii ┼či z├ónele ei, este sacr─â, ├«ngrijind-o v─â ├«ngrijiti de voi.

143. Botezul oamenilor se face cu ap─â vie, foc sacru ┼či Duhul ├Äntelepciunii care este Duhul Lui Dumnezeu.

144. Marile taine ale vietii vor fi aflate doar de c─âtre cei vrednici de ele.

145. Tine-ti visele vii, c─â a┼ča se vor ├«mplini. Optimismul atrage fapta ├«mplinit─â. Fapta bun─â face viata omului bun─â.

146. Credeti ├«n puterea invocatiei. De┼či invocatia este adresat─â zeilor, scopul ei este de a armoniza sufletul, mintea ┼či trupul celui care o face ┼či prin aceasta de a-l ├«ns─ân─âto┼či ┼či a-l tine s─ân─âtos pe acel om.

147. Sunteti legati cu lumea întreagă. Sporiti-vă puterile cu puterile lumii.

148. Armonia naturii ┼či ├«ntelepciunea omului, merg m├ón─â ├«n m├ón─â.

149. Cel m├óntuit este ca cel care se na┼čte din nou ├«n spirit, de┼či trupul ├«n care se g─âse┼čte sufletul lui ├«i este acela┼či.

150. Iubirea te poate salva de c─âderile cele mai grele.

151. Cei care aduc pe oameni la întelepciune, sunt purtătorii luminii Lui Dumnezeu.

152. Duhul Lui Dumnezeu este Duhul ├Äntelepciunii care este mai ├«nalt dec├ót Duhul Sf├ónt. Cine are Duhul ├Äntelepciunii, are ┼či Duhul Sf├ónt.

153. Nu faceti sacrificii sângeroase, nu oferiti nimic zeilor, că zeii nu au nevoie de ofrandele voastre, ci doar de credinta voastră în bine.

154. Mintea bună coboară în inima cea luminată.

155. Rug─âciunea Mintii ├«n inim─â, conduce omul la rena┼čterea ├«n spirit, la transformare interioar─â ┼či la devenirea omului ├«ntru fiint─â con┼čtient─â de propria-i existent─â.

156. Veti p─âstra vatra nemuririi dacilor arieni mereu aprins─â, supraveghind aprinderea focurilor sacre la altarele zeilor.

157. Primul pas c─âtre ├«ntelepciune este s─â poti simti lini┼čtea, apoi ├«nveti s─â asculti ┼či s─â tii minte lucrurile, iar pe cele bune s─â le folose┼čti. Numai dup─â ce le ai pe acestea poti da din ├«ntelepciunea ta ┼či altora.

158. Nu-i copia pe altii, g─âse┼čte-ti propria ta cale pe care s─â mergi plin de ├«ncredere, ├«ntru ├«mplinirea vietii.

159. De-a pururea s─â tineti minte c─â noi, dacii, suntem Poporul Lui Dumnezeu.

160. Durerea apare ca s─â te trezeasc─â la viat─â, s─â devii mai con┼čtient de calea pe care s─â o urmezi. Accept─â aceast─â trezire ┼či vei r─âm├óne treaz.

161. ├Änvat─â s─â tr─âie┼čti natura ta interioar─â ┼či din lini┼čte ├«ti va izvor├« bucuria f─âr─â un motiv anume.

162. Dacă vei urma multimea, ajungi pierdut în multime. Adevărurile se relevă doar anumitor suflete.

163. Doar Dumnezeu este adevărata realitate. Scânteia din sufletul nostru face parte din Dumnezeu.

164. Focul sacru vine de la zei, ├«ngerii veghetori au dat focul sacru oamenilor ┼či datoria oamenilor este s─â-l mentin─â ├«ntru tinerea vietii ├«n armonie.

165. ├Än prezenta focului sacru, oamenii se schimb─â ├«n bine. La focul sacru sufletele sunt purificate ┼či umplute treptat de un duh al ├«ntelepciunii.

166. Întelepciunea neamului este zidită în vorbele de duh ale poporului.

167. ├Änvat─â din gre┼čelile altora ca s─â nu ti se ├«nt├ómple ┼či tie la fel.

168. Caut─â-i pe ├«ntelepti ┼či vei ├«nv─âta de la ei cum s─â fii ├«ntelept.

169. Cei întelepti aleg simplitatea vietii.

170. S─â p─âstrati cultul str─âmo┼čilor, s─â respingeti cultul mortilor.

171. C├ónd faci bine la altii, e mai bine ca de asta s─â nu ┼čtie nimeni, ci doar Domnul. Mila fat─â de altii este m├óna de ajutor pe care ti-o ├«ntinzi singur, pentru c├ónd vei avea vreodat─â nevoie. Dar ia seama s─â nu dai ceva bun celui r─âu, c─âci r─âsplata lui pentru tine va veni din r─âutatea lui.

172. Pomana este bun─â, dar jertfa este rea.

173. At├ót cele bune, c├ót ┼či cele rele ale fiintei noastre ├«ntregi, se revars─â din suflet.

174. Femeile cele bune sunt cele care te fac s─â uiti de orice fel de suferint─â.

175. Cine vrea s─â fie iubit, s─â iubeasc─â, cine vrea s─â primeasc─â, s─â d─âruiasc─â. Aceasta este legea vietii frumoase.

176. Dac─â vei p─âr─âsi iubirea, vei uita ┼či de scopul pentru care tr─âie┼čti.

177. Când omul iese din legea divină, umblă rătăcit în întunericul pe care-l întretine cu faptele întunericului.

178. Idolii t─âi, precum icoane ┼či statui, sunt faceri de m├óini omene┼čti ┼či puterea lor vine din credinta ta ├«n ei. Focul sacru este viu ┼či cur─ât─â sufletul, pe c├ónd idolii doar ├«nc├ónt─â privirea.

179. Prin orice poate omul cădea în viată, numai prin iubire nu.

180. Pe tat─âl ┼či pe mama ta s─â ├«i cinste┼čti, dac─â ei urmeaz─â lumina Lui Dumnezeu, iar dac─â ei se afl─â cu mintea ├«n ├«ntuneric, s─â fugi de ei. A┼ča ├«ti va fi bine ┼či multi ani vei tr─âi.

181. Ia seama c─â lucrurile lumii vin ┼či pleac─â, tr─âinicia exist─â doar ├«n sufletele oamenilor.

182. Cunoa┼čte-ti ┼či construie┼čte-ti arborele genealogic, pentru ca sufletul s─â nu-ti r─ât─âceasc─â prin familii str─âine.

183. O iubire nerealizat─â este ca pierderea fiintei proprii. Este ca ┼či cum L-ai v─âzut odat─â pe Dumnezeu ┼či apoi ti s-au ├«nchis toate c─âile ca s─â-L poti z─âri iar─â┼či.

184. S─â nu ucizi pe nedrept.

185. Află omul întelept după viata pe care o duce. Multi pot părea întelepti după vorbe, dar proba întelepciunii este viata trăită cu întelepciune.

186. Mergi la omul ├«ntelept ┼či ia sfat bun pentru viata ta. Cel ├«ntelept va cunoa┼čte tulburarea din inima ta.

187. S─â aduci lumina divin─â ├«n tine ┼či a┼ča vei g─âsi r─âspunsuri la problemele tale.

188. Legile Lui Zamolxe se nasc ┼či renasc din ele ├«nsele, pentru c─â sunt legile vietii.

189. Să luati bine aminte că Legea Domnului este viata, nu Scriptura, care oricât ar fi ea de bună, nu poate să fie mai presus de cuvântul viu. Viata în lumină este cuvântul viu al Domnului.

190. Ia seam─â s─â asculti de b─âtr├ónii ├«ntelepti. Domnul ├«i r─âspl─âte┼čte cu lumin─â ┼či ei str─âlucesc puternic ├«nainte de a p─âr─âsi viata p─âm├ónteasc─â.

191. Pe toate c├óte cereti rug├óndu-v─â, s─â credeti c─â le-ati ┼či primit ┼či le veti avea.

192. În fata Lui Dumnezeu toti oamenii sunt egali. Doar felul lor de a-L întelege pe Dumnezeu îi desparte.

193. P─âstreaz─â-ti dreptul de a alege ┼či fii liber.

194. Nu-ti da p─âm├óntul str─âmo┼česc str─âinilor, c─â vei ajunge str─âin ├«n glia str─âbun─â. Tu, omul Lui Zamolxe, s─â fii leg─âtura ├«ntre Cerul Lui Dumnezeu ┼či Mama p─âm├ónt.

195. Iubirea s─â-ti fie temelia pe care s─â-ti tr─âie┼čti viata care s─â urmeze calea inimii ┼či s─â asculte de vocea ratiunii.

196. Femeia d─â iubire inimii, c─âci poate intui ad├ónc ┼či vorbi sufletului.

197. Virtutea înseamnă putere.

198. Prive┼čte ad├ónc ├«n─âuntrul fiintei tale ┼či acolo vei descoperi zeii ┼či tainele lumii. Iar c├ónd prive┼čti lumea stelelor te vei g─âsi pe tine.

199. H─ârnicia ├«ti va face viat─â ├«mbel┼čugat─â ┼či te vei bucura de rodul bratelor ┼či mintii tale ├«ntru trezirea sufletului din tine.

200. Ascult─â ce-ti spune natura, urmeaz─â calea armoniei naturii.

201. Bucuria simturilor este dată de la Dumnezeu pentru oameni. În trezirea simturilor Îl întâlnim pe Domnul.

202. Renunt─â la tot ce nu-ti aduce pace ┼či multumire ├«n viata. Calea suferintei nu duce la Dumnezeu.

203. Armonizeaz─â-ti mintea ┼či apoi poti p─âtrunde ┼či ├«n tainele inimii.

204. Marile taine se g─âsesc ├«n sufletul t─âu ┼či le vei afla atunci c├ónd sufletul ti se va trezi.

205. Viata omului este ca o gr─âdin─â, dac─â o ├«ngrije┼čte este frumoas─â ca florile din ea ┼či gr─âdina d─â rod, iar dac─â nu este ├«ngrijit─â, cade ├«n paragin─â.

206. Spune-ti EU SUNT ├«n prezenta focului viu ┼či a┼ča poti intra pe poarta fiint─ârii, a cunoa┼čterii de sine.

207. Dimineata c├ónd te treze┼čti, s─â simti lumina Lui Dumnezeu cum intr─â ├«n inima ta. ┼×i ziua ├«ti va fi plin─â de bucurii ┼či vei fi multumit de ceea ce vei face.

208. Calea zeilor e u┼čoar─â pentru c─â este calea inimii. P─â┼če┼čte cu ├«ncredere pe ea ┼či te va duce la armoniile cerului de purpur─â.

209. S─â te fere┼čti de cearta ┼či de g├ólcevile oamenilor.

210. R─âutatea oamenilor nu te va atinge dac─â nu la┼či s─â-ti intre ├«n minte g├óndurile lor negre.

211. Fii neclintit ca st├ónca atunci c├ónd ├«ntunericul altor oameni te ├«mpresoar─â ┼či nu te l─âsa ademenit de ei.

212. Multe ne sunt date fără efort în lume, soarele aduce căldură, ploaia aduce rod, păsările cânta. Oare ce motiv avem să nu fim fericiti în viata dată nouă de către Dumnezeu?

213.Lucrul mâinilor tale să-ti fie temeinic, ori că faci pentru tine sau pentru oricine altcineva.

214. Ascute-ti simturile ┼či a┼ča vei simti c─â tr─âie┼čti ├«n lume.

215. C├ónd omul ├«┼či treze┼čte memoria ancestral─â, dob├ónde┼čte mari puteri.

216. Frumusetea trupului este felul în care Dumnezeu ne arată bucuria de a trăi în trup. Frumusetea mintii omului este felul în care Domnul ne arată bucuria mintii în armonie. Iar frumusetea sufletului ne arată bucuria Lui Dumnezeu.